Regele Hoților

de Cornelia Funke

Tipărită la editura Arthur

În primul rând, se cuvine să spun faptul că aceasta e o poveste plină de aventură și cu urme clare de magie, amplasată într-un oraș simbolic al ambelor lumi, cea reală și cea fantezistă, precum cartea de față. Mă refer la Orașul Lunii cum îi spune Cornelia Funke, ori așa cum îl cunoaștem toți Veneția, oraș întretăiat de canale și gondole în care întâmplările cărții au loc urmărindu-i pe Prosper și Bo, doi frați tineri. Ei fugiseră de acasă după moartea mamei lor dragi din simplul motiv că mătușa lor voise să îl adopte doar pe Bo, trimițându-l pe Prosper departe de fratele său. Firește că acesta a protestat și a luat problema în mâinile proprii. Astfel, cei doi au făcut lungul drum de la Hamburg până la Veneția.

Când mătușa a remarcat dispariția acestora, știind de multele povești despre Veneția spuse de mama lui Bo și Prosper, contactează un detectiv particular pe nume Victor Getz, care se trezește peste noapte cu misiunea de a îl prinde pe Bo. Între timp, cei doi se împrieteniseră cu un grup, al căror lider își spunea Regele Hoților, și care era cunoscut pentru furtul tocmai din Palatul Dodgilor. Totodată, detectivul nostru va trece prin momente grele, provocate de decizia grea pe care trebuia s-o ia între a-și îndeplini misiunea ori a trece de partea copiilor.

Începând cartea și dând cu nasul de Veneția, am rămas plăcut impresionat de cum e descrisă, eu însumi plimbându-mă pe lângă canalele acestui oraș magic acum câțiva ani și recunoscând în scrierile Corneliei Funke locuri ascunse prin care am trecut. Cinematograful dezafectat descris de autoare în carte îmi seamănă mult cu grădina interioară a unei case vizitate în timpul Bienalei de la Veneția ori aleile înguste urmărind canalele îmi aduc aminte de labirintul infinit de străduțe flancate de ziduri cărămizii prin care mă pierdeam împreună cu părinții pentru a descoperi adevăratul oraș, departe de mulțimile zgomotoase ale turiștilor.